Care sunt considerentele matematice atunci când se proiectează un arc ondulat „Cuibrat” pentru sarcini extrem de mari într-un spațiu axial mic?

Arcurile ondulate imbricate constau din mai multe spire înfăşurate în paralel. Sarcina totală $P_{total}$ este produsul dintre numărul de spire $n$ și sarcina unei singure ture $P_s$, astfel încât $P_{total} = n \times \frac{E b t^3 N f K}{D_m^3}$. Cu toate acestea, trebuie luată în considerare frecarea dintre straturi, introducând de obicei o buclă de histerezis în curba sarcină-deformare. Grosimea $t$ în ecuația tensiunii $\sigma = \frac{3 \pi P D_m}{2 N^2 b t^2}$ se referă la grosimea stratului individual. Această configurație este ideală pentru aplicații cum ar fi garniturile de supape pentru sarcini grele în care spațiul este limitat, dar $P$ trebuie să fie foarte mare ($> 5000$ N).