Cum se calculează deviația teoretică a sarcinii $P$ pentru un arc ondulat cu mai multe ture Crest-to-Crest și ce rol joacă modulul de elasticitate al materialului în domeniul liniar?

Sarcina teoretică $P$ pentru un arc ondulat Crest-to-Crest este derivată din formula de deviere a fasciculului ajustată pentru geometria sinusoidală. Ecuația standard este $P = \frac{E b t^3 N f K}{D_m^3 n}$ unde $E$ este modulul de elasticitate, $b$ este peretele radial, $t$ este grosimea materialului, $N$ este numărul de valuri pe tură, $f$ este deviația, $D_m$ este diametrul mediu și $n$ este diametrul mediu. Modulul de elasticitate $E$ este critic deoarece definește rigiditatea; de exemplu, utilizarea 17-7PH CH900 ($E \aproximativ 200$ GPa) față de Inconel X-750 ($E \aproximativ 213$ GPa) modifică semnificativ rata arcului $k = P/f$. Intervalul liniar este de obicei menținut între $20\%$ și $80\%$ din deformarea disponibilă înainte de a ajunge la fund sau de a intra în zona neliniară de solicitare ridicată, unde $f > 0,8(h-t)$.