Analizați o defecțiune în care un arc de val sa fracturat la „vârful” valului.

Fractura la vârful undei este cel mai comun mod de defecțiune, deoarece acesta este punctul de moment de încovoiere maxim $M = P \cdot \frac{D_m}{2N}$. Eșecul poate fi cauzat de: 1) Oboseală: Căutați „urme de plajă” sau striații sub SEM (microscopie electronică cu scanare), indicând stres ciclic. 2) Fractură fragilă: Dacă suprafața este granulară, poate fi fragilizarea prin hidrogen sau supraîntărire. 3) Uzură: Dacă vârful este aplatizat/subțiat, frecarea de alunecare împotriva părții de împerechere a cauzat o „crestătură” care a acționat ca un concentrator de stres. Într-un arc Crest-to-Crest, verificați dacă nu există „aliniere greșită” în cazul în care vârfurile unei ture nu s-au aliniat cu vârfurile următoarei, provocând sarcini de forfecare neașteptate.