Answer
Într-o analiză post-mortem, o „defecțiune prin forfecare” este identificată printr-o fractură curată, de 45 de grade, a materialului inelului însuși, indicând faptul că sarcina de tracțiune $P$ a depășit capacitatea de forfecare a inelului $P_r = D \pi t S_s$, unde $S_s$ este rezistența la forfecare (aproximativ $0,6 \times S_u$). Dimpotrivă, o defecțiune cu „deformarea canelurii” este caracterizată printr-un aspect „în rampă” sau „evazat” al peretelui canelurii, iar inelul poate fi intact, dar „înfundat”. Aceasta indică faptul că materialul canelurii a atins mai întâi punctul de curgere la compresiune. Acțiunea corectivă pentru forfecare necesită un inel mai gros sau un material mai rezistent; pentru deformarea canelurii, necesită întărirea carcasei sau creșterea adâncimii canelurii.
